Tatulici, constiinta murdara a unei societati bolnave

Figura grava, privire aspra, voce in tonalitati joase. Patruns de suferinta poporului si suferind de nesimtirea autoritatilor. Inchizitorial cu netrebnicii, sfant Gheorghe pentru oropsiti. Mereu in lupta cu autoritatile, mereu scarbit de politicieni, intotdeauna alaturi de omul simplu. Autoritate morala intr-o lume deviata de lacomie, slugarnicie si nesimtire. Mihai Tatulici, la televizor.

1999. Sediul MTP (Mihai Tatulici Production). Interviu de angajare. Tatulici sta la un birou, ca la televizor. Sobru, afectat de meschinaria si desertaciunea vietii. Tanarul din fata lui, ajuns acolo dupa o tripla selectie, priveste cu speranta catre marele ziarist. “Oameni fara cultura care vor sa faca presa” izbucneste semizeul cu CV in mana. “De unde stiti ca nu am cultura?” riposteaza uimit de curaj agresatul. Sfinxul jurnalisticii se irita brusc. “Ai citit <Psihologia masselor>? Ce zice?”. “Cutare” raspunde socat de propria cultura preopinentul. “Bine. Ai salariu minim, dupa o luna negociem”.

Timp de o luna, salariatul cu minim pe economie documenteaza o noua si senzationala productie marca Tatulici. Noaptea filtreaza telefoane catre o emisiune protevista cu aceeasi marca. Taxi plateste din buzunar, cu promisiunea decontarii. Nu se achita decontarea, din cauza ca se banuieste ca salariatul a tinut sa vada Bucurestiul noaptea pe banii firmei. Ziua citeste interviuri in reviste, in care titanul jurnalisticii spune cu modestie ca succesul i se datoreaza “echipei de tineri extraordinari, entuziasti si inteligenti cu care lucrez”. In acelasi timp, minim salariatul asculta tamp cum membrii echipei provocatoare de succes sunt catalogati “prosti, lenesi si inculti”. La sfarsitul lunii, proaspatul amploaiat de la baza economiei isi ia good-bye. “Sa nu te astepti la vreun ban” racneste in urma cel mai vajnic jurnalist aparator al drepturilor de sarmani.

Lacomie, slugarnicie si nesimtire. Atribute care in relatie cu Tatulici suna altfel decat la televizor. De primele doua calitati s-au bucurat personagii anonime ca Nicu Ceausescu, Ioan “Caritas” Stoica (vezi foto), Adrian Paunescu, Ion Iliescu, Virgil Magureanu sau SO Vantu. Cat despre bunul-simt al formatorului de opinii exista cel putin un fost tanar care nu-si mai face iluzii.